Program educational

„Şcoala părinţilor”

 

Motto

„Totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rând şi în cea mai mare măsură, oamenii. Între aceştia primul loc îl ocupă părinţii şi educatorii” 

A. S. Makarenko – „Cartea pentru părinţi”

 

Argument

A lucra în învăţământ este o mare responsabilitate. Puţini sunt cei din afara  sistemului care înţeleg  câte eforturi fac cadrele didactice, nu doar în clasă, dar şi în afara orelor de program.            

Evoluţia rapidă a vieţii sociale de astăzi, modificarea statutului familiei, atribuţiile crescute ale femeii, fac ca rolul şcolii să fie pregnant nu numai în ceea ce priveşte educaţia copiilor ci şi a părinţilor. Şcoala, ca parte de legătură cu familia, are şi menirea de a asigura părinţilor asistenţă de specialitate informându-i asupra etapelor de evoluţie a copiilor, venind în sprijinul celor ce întâmpină dificultăţi în înţelegerea rolului de părinţi şi în îndeplinirea cu succes a educării propriilor copii.

Pentru copil, familia concentrează primul său univers afectiv şi social. Trăsăturile şi coordonatele personalităţii se cristalizează în raport cu modelul şi natura situaţională trăită în mod direct, nemijlocit, de copil, în mediul familial, iar atitudinile părinţilor au consecinţe durabile asupra personalităţii în formare a acestuia. În general, cei doi părinţi,

deşi implicaţi egal în procesul de educaţie, deţin roluri diferite. Mama asigură căldură afectivă, iar tatăl reprezintă autoritatea. Mama are o “funcţie interioară”, pe când tatăl o“funcţie exterioară”, prima referindu-se la atmosfera intrafamilială şi la asigurarea securităţii afective, iar cea de-a doua, la comunicarea socio-familială şi respectarea normelor. Ambii asigură sentimentul de confort şi securitate.

În sens contrar, o viaţă de familie în care există mari diferenţe de opinie în ceea ce priveşte creşterea şi educarea copilului, în care nu există unitate în cerinţe şi consecvenţă în atitudini, o viaţă de familie frământată de tensiuni, lipsită de afecţiune, cu conflicte ce pot genera acte de opoziţie sau chiar de violenţă, va duce inevitabil la reacţii de inadaptare, frustrări, stări de dezechilibru afectiv ale copilului.

În familie se constituie sentimentul de apartenenţă socială, pentru că familia este în primul rând o instituţie socială fundamentală, un grup social în care membrii sunt legaţi prin anumite relaţii biologice, dar şi psiho-morale economice şi juridice, răspunzând unul pentru altul în faţa societăţii. Caracteristicile vieţii în cadrul familiei sunt date atât de structura relaţiilor ce se constituie la nivelul său, cât mai ales, de valorile pe care se întemeiază aceste relaţii şi pe care le promovează.

Relaţia educativă părinte-copil este direct influenţată de pretenţiile manifestate faţă de copii; acestea nu trebuie să îi plaseze pe copii într-un rol cu prea multe constrângeri şi foarte puţine situaţii de a se desfăşura liber, activ, opţional, cu iniţiative proprii.  Considerăm că activitatea educativă din familie ar trebui să urmărească într-o mai mare măsură adaptarea şi totodată raţionalizarea exigenţelor, a cerinţelor familiale la posibilităţile de înţelegere a copiilor.

În acest context, se justifică crearea unui program de formare pentru părinţi, respectiv tutori ai copiilor în dorinţa de a sprijini dezvoltarea relaţiilor de comunicare şi afective dintre aceştia, valorile morale şi modelele de comportament social cu impact asupra socializării copiilor.

 

Obiective:

 

1. Dezvoltarea la părinţi a unor abilităţi de bază de care au nevoie pentru a influenţa pozitiv comportamentul copiilor;          

2. Identificarea aspectelor funcţionale şi disfuncţionale în relaţia dintre părinţi şi copii;

3. Creşterea gradului de implicare a părinţilor în toate activităţile şcolare şi extraşcolare;

4. Descoperirea de către părinţi a tipului de părinte pe care îl reprezintă, autocunoaşterea.

 

Activităţi şi scopuri:

 

Activităţile din cadrul programului se vor desfăşura o dată pe lună, pe întreg parcursul anului şcolar sub forma unor lectorate. Acestea îi vor viza separat pe părinţii elevilor din ciclul primar pe de o parte şi pe părinţii elevilor din ciclul gimnazial pe de altă parte.

Părinţii au fost invitaţi prin intermediul învăţătoarelor şi diriginţilor încă din momentul primelor şedinţe cu părinţii, când le-a fost prezentat calendarul şi tematica programului.

Prin intermediul acestui program ne-am propus câteva scopuri esenţiale. În primul rând, considerăm necesar ca părinţii să conştientizeze până la final importanţa simplului gest de a acorda mai multă atenţie propriilor copii. Acesta ar fi un prim pas care să ajute la atingerea celorlalte scopuri:

- o mai bună comunicare cu copilul şi educarea la copil a capacităţii şi dorinţei de a comunica deschis cu părinţii;

- o supraveghere mai atentă a programului zilnic al copiilor şi îndeosebi a timpului petrecut de aceştia în faţa TV-ului şi a calculatorului;

- găsirea de către părinţi a unui echilibru între recompensele şi pedepsele îndreptate spre copiii lor şi eliminarea din viaţa de zi cu zi a violenţei domestice de orice tip (fizică, verbală, psihică);

- conştientizarea de către părinţi a importanţei motivării zilnice a copiilor înspre activităţi de învăţare şi de dezvoltare a creativităţii, precum şi elaborarea unui program pentru aceste activităţi;

- o implicare mai eficientă a părinţilor în ceea ce priveşte anturajul copiilor şi în special, în ceea ce ţine de influenţa negativă (consum de tutun, alcool, comportamente cu tentă sexuală, violenţă) pe care un anturaj nepotrivit o poate avea asupra copiilor, uşor influenţabili la această vârstă.